O cursa terminata

Am inceput, nu demult, un nou capitol al vietii mele. Ce ciudat se intampla uneori lucrurile. Eram mai mult decat convinsa ca o sa ma linistesc in ceea ce priveste viata mea personala. Acum sase ani jumate am crezut ca in sfarsit l-am gasit.

Timpul insa si soarta aveau alte planuri pentru mine si uite asa am realizat ca ceea ce era, de fapt nu era. Am plecat din casa aia. Am luat viata de la inceput. M-am intors in casa parintilor mei si numai dupa cateva luni am reintalnit un baiat minunat. Am realizat ca asta era ceea ce asteptam de atata amar de vreme. Declaratii in si atingeri suave si pline de atractie in fiecare zi. De... Asa suntem noi femeile. Vrem dulcegarii. Dar uite ca acum nu e vorba numai de dulcegarii.

Exista o relatie si uite asa incep din nou sa construiesc, sa fac planuri. De data asta cu altcineva. Cu cineva mai puternic si mai indragostit. Iau lucrurile asa cum vin. Nu ma grabesc. Astept sa vad unde ma va duce soarta, destinul. De data asta am hotarat sa nu ma mai lupt, sa nu mai caut din rasputeri sa fac sa mearga. Am ajuns la maturitate. O relatie trebuie sa mearga de la sine, ci nu sa te straduiesti sa o faci sa mearga. Si uite asa, fata de ultimul an in care am trecut prin cateva depresii groaznice, acum sunt linistita. Iar linistea asta sentimentala a facut ca totul sa se aseze si pe alte planuri. Am gasit si un job interesant, la o firma care ofera servicii salarizare, si ma straduiesc acum sa reintru intr-o stare de om al muncii, dornic sa munceasca si sa aiba realizari, asa cum trebuie sa fie un om de varsta mea. Cu planuri, cu idei, cu un viitor frumos in fata.

Will be sunshine in me..?

Din fortăreața mea scriu. O fortăreață în culorile curcubeului, unde eu nu fac o excepție. Pierdută în paleta azurie, doar maiou-mi verde se mai evidențiază.

Intru în acea sferă asfixiantă și mă pierd printre sutele de ochelari, menite să le probez. Mă furișez, analizînd fiecare linie, formă, culoare… Sunt dornică de mîngîierea soarelui, dar îmi iau suzeta, pardon, protecția. Caut ochelari mari – mască împotriva măștii, pledînd pentru un scut care-mi va proteja visele, gîndurile și privirile de la celelalte perechi volatile de plastic, ce se pierd, plutind ca prin ceață. Inconștient, îmi simt protecția sub formă de echipament bombat. Mă privesc și văd o drozofilă, ce-și bîzîie prezența mută. Stele, inimi, vise colorate-n roz și toate iau forma ochelarilor, formînd un zid între mine și soare sau un separeu doar pentru mine și soare.

Continui să scriu. Dar scriu forțat, sec – organul pulsativ și roș mi-a fost strivit de ritmul cha-cha, generînd perturbații în transportarea oxigenului, provocînd un atac de nebunie (dar) inhibat de mîndrie. La urma urmei, cui ce-i pasă ?! Mă fură lumina fluorescentă, iar muzica îmi plînge durerea și amărăciunea.

Intru-n spațiul oglinzilor și încerc să-mi analizez fobiile. Cică n-au mai rămas multe… Doar, din fortăreața mea scriu. Iar aici mă simt o prizonieră liberă. Sunt încarcerată în propria-mi temniță, dătătoare de libertate.

Mă sprijin de un nor și-mi întind fața spre soare, iar el nu se supără că port ochelari. Din contra, zîmbește, amuzat de forma și dimensiunea acestora. Îmi sărută pistruii și-mi mulțumește pentru sinceritate, dar îmi zice să cobor, susținînd că nu-i momentul potrivit. Cred în razele soarelui. Și în jocul sub egida acestuia. Și orbii cei mai orbi vor vedea. Și 3 litere va ști/aprecia. Cîndva…

Îmi învălui zîmbetul naiv în maiou-mi verde și mă pregătesc pentru somnic.

E tîrziu. E frig. Mi-e cald.

3 litere…

Tot aici mă aflu… Mă cuprinde un val de beatitudine inexplicabilă. Ies din mine și încerc să-mi analizez exteriorul: probleme, litere, cifre, formule, umbre… Și toate trecătoare, e nevoie doar de timp. Îngrozită revin în interioru-mi arhiplin de energie pozitivă, care (parcă) habar n-are de raza emisă și reflectată de către exterior. Sufletu-mi radiază de fericire și lipsă de concentrare. Gîndu-mi este ocupat cu alte chestii importante, ce să mai… gîndu-mi este furat de către tine. 3 litere îmi bîntuie mintea, încercînd să evite ecuațiile, reacțiile și teoria literară. 3 litere aflate într-un carusel al minții, ajungînd la periferia inimii. 3 litere, ce mă fac cu tine ?! Vezi sau nu vrei să vezi ? Sunt prizoniera propriilor gînduri, dorințe și îndoieli. Sunt încarcerată în coasta lumii, de fapt… în coasta ta și a părerilor tale. Neștiind ce să fac și cum să acționez mai bine pentru a nu prejudeca pe nimeni, nu fac decît să-mi înghit nodurile și să-mi mușc buzele. Doar, 3 litere, nu vezi… probabil, nu vezi nici aceste aberații (?), pe cînd eu… aș fi vrut să le vezi și să mă săgetezi cu o rază de lumină, să mă iluminezi. 3 litere, îmi oferi un surplus de dorință, amor, nesaț… 3 litere, fii oglinda mea.

Dar nu, 3 litere e absorbit de cupe blonde…

Aberații neterminate (?)…

Îmi acomodez oboseala în scaun și încep să înghit lumina reflectată de calculator. Această lumină hipnotizantă îmi aruncă nemiloasă nisip în ochi, forțînd apariția unei picături de rouă, însîngerată – și-a dorit atît de mult să iasă, să strige, să fie auzită și văzută, dar adineaori i-am interzis-o… E ca o căpușă îmbibată cu ulei, însă astăzi nu are nevoie de o pensetă pentru a fi scoasă, pentru că se prelinge ușor de sine stătăor, traversîndu-mi obrazul și lăsînd o cărărușă argintie – harta gîndurilor, viselor și, probabil, a prezentului.

Mă simt prinsă în fortăreața singurătății și răcelii. Fac schimb de priviri cu singuraticul monitor care mă provoacă la duel. Uneori mă privește cu ură, alteori cu blîndețe, cerșind o îmbrățișare. Cedînd, îmi mut privirea în stînga, chemată de o panglică în albastru, galben și roșu. Aceste culori mă pîndesc, reamintindu-mi trecutul. Mi-am dat seama că o mai văzusem azi, dar în circumstanțe diferite: priveam spre cerul disecat de aceste trei culori. Credeam că a fost un curcubeu, dar orice urmă de o posibilă ploaie era spulberată – razele soarelui îmi mîngîiau mult prea intens obrajii, iar cerul era de o seninătate pură. S-a inventat un nou curcubeu, gîndii! Formula magică: ploaie uscată + soare. Cele 2 elemente responsabile de atmosfera mea, generînd schimbarea…

One of the best advertising books around

Citesc o carte foarte misto acum pentru licenta si pentru ca mi-a placut atat de mult, m-am gandit sa o promovez putin prin acest post, pentru ca merita citita, pe deplin. Merita pentru cei care lucreaza in domeniul publicitatii, pentru cei care vor sa ajunga sa lucreze acolo, pentru cei care sunt interesati de el sau doar pentru o lectura foarte placuta.
Cartea e scrisa in 1992, deci unii m-ar putea critica ca e putin “obsolete”, insa chiar nu e. E mai actuala, din punctul de vedere al informatiilor, decat aproape orice carte scrisa si publicata in ultimii ani.
Autorul acestei carti este Martin P. Davidson. A lucrat in advertising si in publishing si in momentul de fata e producator la emisiunea “The Late Show” pe canalul BBC, in Anglia. Da, este britanic tipul si intreaga carte e o oglinda a publicitatii postmoderniste britanice. Titlul este unul foarte sugestiv la ceea ce contine cartea, si anume “The Consumerist Manifesto: Advertising in Postmodern Times”. Autorul a lucrat pentru Saatchi&Saatchi din Londra, agentia care (alaturi de JWT) a avut cel mai mare ecou in anii ‘80 – anii de glorie al publicitatii, in intreaga lume.

Cartea reprezinta o critica extrem de obiectiva la adresa publicitatii, pentru ca se prezinta intreg parcursul industriei din Anglia (pe alocuri, si din SUA, in comparatie, ca doar deh, e britanic tipul, si astfel trebuie sa se lege de americani, conform traditiei, in spiritul pur britanic, in solidaritate cu con-cetatenii sai), atat cu suisurile, dar mai ales cu coborasurile ei. Insa ceea ce este absolut particular si unic la aceasta carte, e faptul ca intreaga critica e redata din interiorul agentiei, toata povestirea vine “from within”. Adica nu e un simplu scriitor care a analizat intreaga situatie din afara, necunoscand poate anumite evenimente, anumite motive etc. Nu, e facuta din perspectiva unui copywriter, care ulterior a ajuns director de creatie, care ulterior s-a bagat si in publishing si care a ajuns sa produca o emisiune. Deci tipul e chiar in masura sa scrie o astfel de publicatie.
In prima parte a cartii, ni se prezinta cateva campanii si reclame, care au avut un impact extrem de puternic asupra consumatorului (la Persil si la BMW). Explica pana la ultimul detaliul fiecare imagine, fiecare text, de fapt intreg copy-ul reclamelor respective si astfel explica in inceput necesitatea industriei pentru lumea in care traim, impactul care poate sa il aiba o campanie extrem de bine facuta si succint, dezvoltarea industriei incepand cu anii ‘30-’40 pana a ajuns la apogeul ei, in anii ‘80. Continua cu explicarea termenului de “brand” si “brand value”, mentionand ca e foarte important de stiut pentru oricine care vrea sa ajunga sa lucreze intr-o agentie de publicitate, pentru ca dupa el “when you start working in an ad agency, the first thing they teach you is the difference between a product and a brand”. Ulterior, explica agentia in sine si cum exact se lucreaza intr-o agentie de publicitate (positioning, strategy, planning, etc).

Autorul dedica un intreg capitol anilor ‘80, explicand de ce au fost apogeul advertising-ului in UK si in intreaga lume, de fapt. Numeste extrem de multe campanii, reclame, spoturi si printuri care sunt, dupa el, cele mai reprezentative pentru perioada postmoderna (printre care la: Vodca Smirnoff, Cadbury, Audi si multe altele, dar si campanii din “charity advertising” care s-a nascut datorita evenimentelor din anii ‘80). Autorul termina capitolul cu declinul advertising-ului la inceputul anilor ‘90, mentionand fapte si evenimente care au dus la acest declin, mentionand greselile unor agentii, si desteptarea consumatorilor.
Cartea continua cu explicarea integrarii advertising-ului in cultura mondiala, redand efectele pozitive si negative ale acestui fapt, analiza limbajului din productiile publicitare postmoderniste, apoi cu multitudinea de critici, la adresa publicitatii, care au aparut incepand cu sfarsitul anilor ‘80 si sfarsind cu prezicerea viitorului intregii industrii, un viitor care astazi il putem regasi in toate agentiile de publicitate.

Asadar, va recomand aceasta carte pentru ca e este foarte sincera. Pentru ca ii ajuta pe cei care viseaza la un job de copywriter, sau ii trezesc la realitate ( pentru ca sunt ironici, sarcastici si funny in grupul de prieteni,si asta ii fac sa creada ca ar fi geniali pe acest post, dar care nu stiu exact cu ce se manaca acest job), pentru aboslut toti cei pasionati de advertising si media, in general. Lectura placuta! (Sa nu spuneti ca nu aveti timp, cartea avand doar 215 pagini)