3 litere…

Tot aici mă aflu… Mă cuprinde un val de beatitudine inexplicabilă. Ies din mine și încerc să-mi analizez exteriorul: probleme, litere, cifre, formule, umbre… Și toate trecătoare, e nevoie doar de timp. Îngrozită revin în interioru-mi arhiplin de energie pozitivă, care (parcă) habar n-are de raza emisă și reflectată de către exterior. Sufletu-mi radiază de fericire și lipsă de concentrare. Gîndu-mi este ocupat cu alte chestii importante, ce să mai… gîndu-mi este furat de către tine. 3 litere îmi bîntuie mintea, încercînd să evite ecuațiile, reacțiile și teoria literară. 3 litere aflate într-un carusel al minții, ajungînd la periferia inimii. 3 litere, ce mă fac cu tine ?! Vezi sau nu vrei să vezi ? Sunt prizoniera propriilor gînduri, dorințe și îndoieli. Sunt încarcerată în coasta lumii, de fapt… în coasta ta și a părerilor tale. Neștiind ce să fac și cum să acționez mai bine pentru a nu prejudeca pe nimeni, nu fac decît să-mi înghit nodurile și să-mi mușc buzele. Doar, 3 litere, nu vezi… probabil, nu vezi nici aceste aberații (?), pe cînd eu… aș fi vrut să le vezi și să mă săgetezi cu o rază de lumină, să mă iluminezi. 3 litere, îmi oferi un surplus de dorință, amor, nesaț… 3 litere, fii oglinda mea.

Dar nu, 3 litere e absorbit de cupe blonde…